Porumbelul

Are o lungime de până la 33 cm; anvergura aripilor este de 63 -70 cm; greutatea este de aproximativ 330 g; culoarea penajului este relativ variabilă; capul şi gâtul sunt gri — violet; aripile sunt gri albe; în poziţia de repaus le apar dungi mai închise la culoare; picioarele sunt roşii.

 

In timpul ritualului de împerechere, masculul îşi umflă penele şi dansează în jurul femelei, gângurind specific. După împerechere (copulaţie) femela depune în general două ouă în cuib, care este construit din câteva crengi şi resturi de plante. Cuiburile sunt de regulă amplasate sus pe clădiri, pe faţadele caselor sau între grinzile acoperişurilor. După o evoluţie embrionară ce durează 17 -18 zile, puii ies din ouă şi vor fi în continuare hrăniţi de adulţi, care îi aprovizionează pe pui cu hrană adusă în guşă. Perioada de împerechere a porumbeilor de la oraş nu este legată de nici un anotimp în mod special. Se poate ajunge la 6 generaţii de pui pe an, ceea ce duce adesea la creşterea semnificativă a populaţiei de porumbei.

Sunt răspândiţi în aproape toată lumea. Pot fi întâlniţi în zonele urbane, unde îşi fac cuiburi în exteriorul sau interiorul clădirilor oamenilor.

Face parte din categoria agenţilor supărători, fiind totodată şi un dăunător de materiale şi pentru igienă. Porumbeii ciugulesc cu ciocul lor bucăţi de zid şi de tencuială subţire, deoarece au nevoie de substanţele aflate în granulele de nisip. Ei murdăresc de asemenea cu excremente (găinaţ) pereţii, pieţele, străzile etc. Pe lângă aceasta, găinaţul de porumbel contaminează aerul, având un miros greoi. Costurile curăţeniei, mai ales la clădiri, sunt deseori consi¬derabile. În plus, substanţele din excremente, de exemplu acidul nitric, pot să deterioreze materialul de construcţie (beton, piatra de nisip, ţiglele precum şi straturile de cupru, aluminiu şi zinc). Ca dăunători pentru igienă, porumbeii transmit paraziţi, cum ar fi căpuşele de porumbei, acarienii, păduchii şi ploşniţele specifice lor precum şi alte specii. În locurile unde îşi fac cuib găsesc şi alte organisme dăunătoare, precum gândacul făinii sau gândacul de slănină, condiţii ideale de dezvoltare, organisme care, din cuiburi, se pot extinde în case şi apartamente.

Să se interzică hrănirea porumbeilor. Să se instaleze plase de porumbei sau alte mijloace de blocare a accesului, cum ar fi sisteme elastice din sârmă, sisteme din sârmă pe bază de curent electric, plăci de protecţie, plase de porumbei, şi alte sisteme asemănătoare etc. Porumbeii, care îşi fac cuib, trebuie speriaţi în mod regulat, pentru ca în timp să fie alungaţi.

Pe plan local se poate organiza o vânătoare a acestora. Pe lângă aceasta, oamenii mai folosesc şi momeli cu otravă. Aceste metode nu ar trebui însă practicate. In schimb ar trebui folosită hrană sub formă de drajeuri, ce conţin pilule anticon¬cepţionale, o măsură suplimentară importantă pentru diminuarea populaţiei de porumbei.