In funcţie de specie au 1, 5 – 4, 5 mm lungime; corpul este foarte aplatizat lateral şi are o culoare maro până la roşu — maro; învelişul corpului constă într-o carapace de chitină; puricii nu au aripi şi posedă 3 perechi de picioare, ultima pereche compunându-se de fapt din două picioare puternice folosite la sărituri, cu care puricii execută salturi de până la 1 m înălţime. Această mişcare rapidă a picioarelor posterioare, care este una din cele mai impresionante şi mai puternice în întregul regn animal, poate fi obţinută de purici prin intermediul proteinei elastice numite „rezilină”, care, înainte de salt, se poate încorda ca un arc; pe suprafaţa corpului se află nişte zimţi (ctenidii) şi ţepi mici, înclinaţi către spate, ce le permit puricilor să se ancoreze bine în pielea animalului gazdă; pe cap au o pereche de ochi cu o structură simplă, ce funcţionează ca o lentilă; maxilele aparatului bucal sunt specializate pentru înţepat şi supt; larvele de purici sunt viermiforme, fără ochi şi fără picioare (apode); corpul larvelor ajunge până la 6 mm lungime şi este acoperit de ţepi mici.

Puricii sunt paraziţi. 94 % din speciile de purici sunt ectoparazite pe mamifere şi 6 % pe păsări. Puricii se înmulţesc pe tot parcursul anului. Femela purice depune pachete de ouă relativ mari, ce cuprind circa 10 oua fiecare. In decursul vieţii, o femelă poate depune până la 400 de ouă. Larvele, care ies după 2-10 zile din ouă, stau de obicei bine ascunse în culcuşul sau locul de odihnă al gazdei (de exemplu tir cuib). Larvele se hrănesc cu material organic sau cu substanţele eliminate de puricii adulţi. Evoluţia larvară durează aproximativ 2- 4 săptămâni, timp în care se desfăşoară 3 stadii larvare. În această etapă a evoluţiei, larva năpârleşte de două ori. La sfârşitul ultimului stadiu larvar începe transformarea în pupă. Metamorfoza din timpul stadiului de pupă se încheie după 1-2 săptămâni. Eclozarea din pupă se face cu ajutorul vibraţiilor din mediu (stimuli exteriori), şi în acest fel li se asigură totodată insectelor adulte şi găsirea unui animal gazdă (cel care a provocat vibraţiile). Aceasta este şi explicaţia faptului că uneori la cumpărarea unei locuinţe, ce a stat multă vreme neocupată, se ajunge relativ rapid la o înmulţire în masă a puricilor. Aceştia au stat acolo în aşteptare, fiind în stadiul de pupă. Puricii adulţi pot trăi 1, 5 ani. După comportamentul lor, puricii se împart în două categorii: cei care trăiesc în blana animalelor şi cei care atacă locurile de odihnă ale gazdelor (cuiburile păsărilor). Puricii de cuiburi stau în apropierea locului de repaus al gazdei şi o caută pe aceasta numai când vine vremea să se hrănească. In această categorie intră de exemplu puricii specifici omului (Pulex irritans), care se hrănesc cu sângele omului, în general când acesta doarme, şi care pe timp de zi se ascund în crăpături şi colţuri întunecate din apropierea patului. Spre deosebire de aceştia, puricii de blană rămân pe gazdă tot timpul şi se lasă chiar transportaţi de aceasta.

Puricii sunt răspândiţi în toată lumea. In natură pot fi găsiţi în cuiburile şi vizuinile animalelor gazdă sau în blana acestora. Următoarele specii de purici au un rol important în locuinţele oamenilor: puricele de pisică (Ctenocephalides felis) este cea mai des întâlnită specie în casele omeneşti. El se aşează în apropierea locurilor de odihnă ale pisicilor şi poate infesta şi alte tipuri de gazdă, de exemplu câini sau oameni. Puricele de câine (Ctenocephalides canis) atacă în special canidele. Puricele specific oamenilor (Pulex irritans) este mai rar, dar nu este pe cale de dispariţie. Puricele de porumbei (Ctenocephalides columbae) trăieşte de cele mai multe ori pe acoperişuri, în cuiburi de porumbei, Câinii, care tocmai se întorc de la plimbare, sunt uneori infestaţi de purici de arici (Archaeopsylla erinacei). Câinele nu este însă o gazdă potrivită pentru această specie de purici, şi va fi Ia scurt timp lăsat în pace. Puricii de găină (Ceratophyllus gallinae) îşi fac apariţia în cuiburile şi coteţele de găini şi se pot extinde şi în apartament sau casă.

Tipic dăunător pentru igienă. Puricii se hrănesc cu sânge şi înţeapă de mai multe ori, în serie. Odată cu secreţiile salivare sunt eliberate substanţe anticoagulante, ce împiedică coagularea sângelui şi care pot provoca reacţii alergice. In locul înţepăturii se formează apoi un eritem, ce dă senzaţii de mâncărime, însoţit sau nu de urticarie. După 12 -24 de ore apare o pustulă, ce poate dura până la 2 săptămâni. Puricii sunt mai ales cunoscuţi ca fiind importanţi purtători de agenţi patogeni ai diferitelor boli. De exemplu, puricii de pisică şi cei de câine servesc drept gazde intermediare teniei Dipylidium caninum, care poate fi transmisă şi la om. Pe lângă aceasta, puricii pot fi transmiţători de viruşi şi bacterii (stafilococi). De exemplu puricii specifici omului, puricii de şobolan şi cei specifici altor dăunătoare (Xenopsylla cheopis) pot transmite bacteria Yersinia pestis, care este agentul patogen al ciumei bubonice.

Găurile şi spaţiile înguste, ce pot servi drept locuri de clocire, trebuie astupate. Locul de odihnă al animalelor de casă trebuie curăţat regulat, mai ales dacă animalele au voie să iasă afară. Animalele de companie pot fi protejate preventiv cu zgărzile anti-purici. Cuiburile vechi de păsări din apropierea ferestrelor trebuie îndepărtate.

Eventualii şoareci şi şobolani trebuie neapărat eliminaţi, deoarece şi ei funcţionează ca factori de răspândire a puricilor. Combaterea chimică a puricilor se face cu ajutorul insecticidelor. Pentru tratarea animalelor de companie se folosesc insecticide sub formă de praf, spray sau şampon, care sunt aplicate pe blană. După ce se lasă sa acţioneze un timp, blana animalelor trebuie clătită bine de aceste preparate. Tratamentul împotriva puricilor trebuie să fie însoţit la animale şi de un tratament împotriva viermilor. Şi locurile de odihnă ale animalelor, precum şi lăzile de paturi pot fi dezinfectate în mod eficient cu acelaşi tip de insecticide. In cazul oamenilor sunt suficiente măsurile normale de igienă. Înţepăturile de pe piele pot fi tratate cu antihistaminice.