Lungimea cumulată a capului şi a corpului este de 7-11 cm, lungimea cozii este de 7-10 cm; greutatea sa este de aproximativ 20 -25 de grame; partea superioară a corpului are o culoare gri până la gri — maroniu; abdomenul este colorat maro deschis sau albicios; coada lungă este acoperită de solzi în formă de inele şi este numai răzleţ prevăzută cu păr; animalele tinere sunt la naştere lipsite de blană, oarbe şi au o culoare rozalie.

După o perioadă de gestaţie de 19 -22 de zile femela şoarece de casă naşte între 4 şi 8 pui. Aceştia sunt la naştere încă neacoperiţi de blană, orbi şi pielea nu este încă pigmentată. După 10 zile, pe corpul puilor apare un puf fin, format din peri mici. După aproximativ 15 zile de la naştere aceştia deschid ochii, iar după 21 de zile ei sunt înţărcaţi de mamă. Când ajung la vârsta de 6 săptămâni, puii ating maturitatea sexuală. În condiţii favorabile de mediu, ce se crează în general în apropierea oamenilor, şoarecii de casă se înmulţesc pe tot parcursul anului, ceea ce înseamnă că o femelă fată de 4-6 ori pe an. Şoarecii de casă sunt activi la lăsatul serii şi noaptea şi manifestă un comportament teritorial pronunţat. Şoarecii sunt omnivori, dar preferă alimentele granulate şi fărâmiţate.

Soarecele de casă poate fi întâlnit atât în clădiri de toate tipurile, cât şi în libertate, în natură. Ei pătrund în casele oamenilor, venind mai ales din depozite şi grajduri. Populaţiile de pe câmpuri se retrag pe timp de iarnă în clădiri şi hambare, în poduri şi puţuri de aerisire şi încălzire.

Tipic dăunător de provizii şi pentru igienă. Ei pot provoca daune masive economice în întreprinderi din industria alimentară, supermarket-uri, depozite de cereale, precum şi în hoteluri şi restaurante, deoarece consumă alimente de toate tipurile (fiind omnivore), pe care le şi contaminează. Chiar şi în casele private pot pătrunde adesea, unde se instalează în cămări şi dulapuri de alimente. Şoarecele de casă este de asemenea purtător de numeroşi agenţi patogeni şi paraziţi. Astfel el poate transmite leptospiroză, Salmonella, viruşi şi paraziţi, precum acarienii şi puricii.

Alimentele trebuie păstrate în recipiente bine închise. Găurile şi alte locuri, ce pot servi drept ascunzători sau cuiburi, trebuie eliminate, astupându-le. Locurile de acces (de exemplu ferestre, puţuri de aerisire, canale de scurgere, burlanele de pe acoperiş) pot fi închise prin instalarea unor garduri de şoareci, ce constau în nişte sârmă cu ochiuri mici. Resturile de mâncare trebuie depozitate pe cât posibil în locuri ferite, de unde să nu răzbată mirosul.

Pisicile ca animale de casă ajută la diminuarea populaţiei de şoareci. Pe cale mecanică, combaterea şoarecilor poate fi realizată cu ajutorul capcanelor pe bază de arcuri (capcane de şoareci), care trebuie amplasate în poziţii strategice, cum ar fi în dreptul intrărilor în ascunzători sau de-a lungul rutelor de deplasare. Drept momeală se pune în capcană o bucată mică dintr-un aliment (de exemplu brânză).