5-8 mm lungime; partea anterioară a corpului este de mioare neagră, având patru dungi încrucişate pe partea din spate; partea posterioară a corpului este gri pe faţa superioară şi galbenă pe faţa inferioară; corpul este în întregime acoperit de peri; pe cap are doi ochi compuşi (ochi cu faţete) mari şi roşii; muştele de casă au doar o pereche de aripi pentru zbor, cea de a doua servind la stabilizarea zborului.
Femelele îşi depun ouăle în gunoi, compost, alimente în putrefacţie (gunoi biodegradabil) şi îngrăşământ amestecat cu paie. După o evoluţie embrionară de aproximativ 15-25 de ore ies din ouă larve, care nu au nici cap, nici picioare. Prin unduirea trupului ele se pot mişca uşor in substratul de hrană, fără a avea nevoie de vreun ajutor. Se hrănesc cu substanţele din materia aflată în putrefacţie. In acest timp ele cresc şi năpârlesc de două ori, înainte de a trece la stadiul de pupă. În stadiile de pupă ele sunt fusiforme. Durata metamorfozei realizată în stadiul de pupă depinde de temperatură şi este de 3-8 zile. La ieşirea din pupă, musca dă la o parte învelişul cu ajutorul unei vezici, ce iese dintr-un buzunar în formă de arc, aflat pe cap. Muştele adulte sunt deja la trei zile de la eclozare gata de reproducere. Muştele zboară cu mare precizie şi agilitate. Viteza lor de zbor este de 2m/s (7, 2 km/h), -viteză la care bat din aripi de 200 de ori pe secundă.
Muştele pot fi găsite peste tot în lume, cu excepţia deşerturilor, a regiunilor polare şi a celor alpine de la mare altitudine. În habitatele lor pot fi întâlnite mai ales în case, apartamente, grajduri şi locuri de depozitare a gunoaielor.
Musca este un agent supărător tipic precum şi un dăunător igienic. Muştele deranjează oamenii, aşezându-se şi deplasându-se pe diverse părţi ale corpului lor, zburând haotic prin cameră şi zumzăind. Prin depunerea ouălor şi din cauza etapei de hrănire a larvelor, ele pot contamina mâncarea. Deoarece sunt purtătoare de boli, ele devin un pericol pentru igienă. Există dovezi că muştele de casă pot transmite bacteria Helicobacter pylori, ce poate cauza ulcer la om. Astfel se presupune că muştele sunt purtătoare şi de alte boli pe lângă aceasta, deşi rolul ei ca transmiţător de boli este probabil adesea supraestimat.
Gunoiul biodegradabil trebuie aruncat cât mai repede şi în mod regulat. Litierele pisicilor să fie mereu curăţate. Alimentele ce se pot strica, să nu fie lăsate afară şi neacoperite. Potenţialele locuri de clocire, precum grămezile ele bălegar şi compost, să fie aşezate departe de casă. Să se împiedice pătrunderea muştelor în casă, prin instalarea plaselor de muşte la ferestre şi la uşile de la balcon.
Muştele ce apar izolat, pot fi omorâte cu clasicul plici de muşte. Alte metode ce au succes în combaterea muştelor sunt hârtia de muşte, plasele de muşte, spray — urile împotriva insectelor şi lămpile UV. In restaurante, hoteluri şi întreprinderi din industria alimentară este recomandabilă folosirea lămpilor UV în locul aplicării celorlalte metode, din motive estetice.
Interventii Non-stop/Evaluare gratuita
Dezinsectie Plosnite la cel mai eficient mod!