2-20 mm lungime; viespile prezintă o coloraţie variată a corpului, dispusă în diferite modele; culoarea de bază este, în funcţie de specie, în general negru sau maro; sunt şi unele specii verzi, roşii sau galbene; partea posterioară a corpului se leagă de regiunea toracică printr-o zonă lată, adică talia subţire tipică viespilor lipseşte; pe cap sunt inserate două antene lungi, care sunt compuse în general din 9 segmente; ia multe specii antenele se termină în formă de măciucă; în zona toracică sunt inserate două perechi de aripi, care prezintă un sistem de nervuri bine definit; larvele se aseamănă foarte mult omizilor de fluturi, putând fi confundate cu acestea la prima vedere; spre deosebire de omizi, care au maxim 5 perechi de picioare, aflate în zona abdominală, larvele viespilor au 6-8 perechi de picioare, în zona abdominală; larvele speciilor de viespi, care sapă, sunt adesea fără picioare (apode) sau prezintă nişte picioare simple, de dimensiuni reduse ; larvele viespilor se mai deosebesc de omizile fluturilor şi prin faptul că ele prezintă numai câte un ochi simplu pe părţile laterale ale capului, pe când omizile au mai mulţi ochi simpli.

Femelele îşi depun ouăle de obicei pe coada frunzelor plantelor gazdă. Larvele ce ies din ou apar în mai/ iunie, respectiv august. Acestea stau apoi de multe ori în grupuri pe frunzele, cu care se hrănesc. Dacă larvele sunt perturbate în vreun fel, ele iau o poziţie în formă de “S”. Viespile adulte de la majoritatea speciilor se hrănesc cu nectar de flori, dar există şi specii răpitoare.

Aceste viespi sunt răspândite în aproape toată lumea, cumulând astfel aproximativ 9000 de specii. In Europa centrală şi de est apar circa 700 de specii din acestea. În grădină larvele pot fi găsite pe plantele gazdă, cum ar fi morcovii, muştarul, rapiţa, trandafirii, trifoiul roşu, cartofii, varza etc.

Larvele mănâncă frunzele în general de la margine spre centru. Unele specii lasă în urma procesului de hrănire nişte găuri specifice. Există şi specii, care pot produce gale în ţesutul plantelor gazdă.

Să fie atraşi prădătorii naturali ai viespilor, precum viespile parazite din familia Ichneumonidelor, gândacii răpitori din specia Calosoma sycofanter Carabidae şi alte specii răpitoare de gândaci, muştele din familia Tachinidae şi păsările.

Frunzele roase de larvele viespilor trebuie îndepărtate. Combaterea viespilor prin intermediul insecticidelor nu poate fi evitată în general în domeniul agricol, dar în grădină nu este necesară.